Speakeri locali şi străini, săli pline, pauze de cafea, mape și cărți de vizită, costume/rochii și moderatori, muzică și voie bună… Și toate acestea doar pentru ca, într-o bună zi, el sau ea sa spună: «Da, da! Eu am fost, știu, am văzut, personal am participat și certificat am. A fost bine. Mi-a plăcut.»
Activând de câţiva ani în domeniul organizării  și promovarării evenimentelor business am înțeles câteva lucruri importante.
Evenimentele sunt de câteva tipuri, iar oamenii care participă la ele se împart în câteva categorii. Dacă evenimentele s-ar clasifica în cele pentru marketing și promovare, motivaţionale, inspiraţionale sau orientate spre atingerea unui rezultat concret de către participanţi, atunci despre cei prezenți, adică despre public se poate vorbi mult mai detaliat.
Să pornim cu necesitatea. Cei aterizaţi la asemenea”adunări” pot avea motivații care mai de care. Unii vin pentru că, în ziua de azi, e…vezi tu…trendy, classy, stilish să mergi la vreo instruire. Alții caută certificări și creștere pe verticală (poziție, merit, diplome, statut, recunoaștere). Mai sunt cei care vin pentru un networking eficient (asta dacă știu să îl facă) și, desigur, sunt cei care au reală necesitate de a învăţa, a absoarbe din informația oferită la eveniment. Anume ei, ultimii, vin pentru că lucrurile nu merg așa cum și-ar dori, ba chiar mai rău uneori. După cum bine ne dăm seama, ei au așteptări și vor rezultate.
Marele păcat rezidă în faptul că oamenii nu pierd doar un pumn de bani investiți în astfel de evenimente, ci și ceea ce e mult mai prețios – timpul. Pierd pentru că, statistic vorbind, maxim 10% din cele auzite vor fi implementate, și asta dintr-un simplu motiv: de cele mai multe ori lumea nu regăseşte în practică cele auzite pentru că nu are cine verifica implementarea lor. Atunci te poţi întreba mirat: care e sensul să plătești bani și timp pentru ca mai apoi să nu utilizezi cele auzite la modul practic? Nu e totul bun de implementat? S-ar putea. Dar cu siguranță cel puţin 10% le poți transpune in viață.
Atunci de ce doar (alte) 10% din participanții unui seminar îşi transpun în viață cunoștințele? De ce avem nevoie de a fi controlați pentru a face ceva? De ce ne-am obișnuit să ni se dicteze ce trebuie făcut? Genetica, vor zice unii. Sau lenea. Sau poate că ceea ce avem ne e suficient (cât îi trebu’ omului pentru fericire!?).
Nu vom avea răspunsul clar. Cert este, însă, că eficiența oricui e net superioară atunci când e verificată. Strict. Ca la școală. Și nu contează că eşti antreprenor, ai angajați și business de milioane. Paradox..