Week-end-ul trecut, 24-25 noiembrie, am dat startul traingurilor despre crearea brandului personal – un subiect tare drag mie și tare necesar multor persoane.
 Dar acest articol nu este despre trainingul meu. Acest articol este despre oameni, despre ce fac ei și despre cum acțiunile lor zilnice sunt baza unui brand personal valoros.
Azi vreau să vă povestesc despre recenta mea interacțiune cu reprezentanți ai unei autorități de stat și despre stereotipuri (greșite, de cele mai multe ori).
În cadrul trainingului, am avut bucuria să cunosc participanți care vin din diferite sfere de activitate: juriști, antreprenori, ofițeri de presă, psihologi, etc. Două dintre participante erau reprezentante ale Inspectoratului General de Poliție. Discutând cu ele în pauzele de cafea și sesiunile de lucru, acestea mi-au povestit despre o inițiativă frumoasă a IGP-ului – Campania „O jucărie pentru zâmbetul copiilor.” Totodată, m-au invitat la biroul lor,  pentru ca să-mi povestească mai multe despre campanie și ce implică ea.
Și aici, revenim la stereotipuri…
Recunosc, am fost destul de sceptică când am auzit despre Campanie pentru că nu cunoșteam multe detalii care să-mi permită să-mi formez o părere obiectivă. De ce? Pentru că societatea e victima stereotipurilor, iar eu sunt parte a societății.
Mulți dintre noi ne permitem să construim, credem și, cel mai grav, transmitem aceste stereotipuri din gură în gură. Și, astfel, acestea pătrund adânc în mentalitate și, adesea, ne împiedică să vedem realitatea așa cum este ea.
Despre Om…
Am acceptat invitația Iulianei și a Mariei și am mers a doua zi la IGP. Acolo am întâlnit Omul care a dat start Campaniei – Dl Gheorghe Cavcaliuc. Zâmbitor, cald și plin de entuziasm când vorbea despre Campanie. Mi-a descris esența campaniei pe care urmează să o lanseze, eu desigur…l-am luat la întrebări 🙂
Despre Campanie…
Evident, am rămas surprinsă când am văzut aceast jucărie. Ce are Poliția cu jucăriile de pluș, până la urmă?
Dl Cavcaliuc mi-a povestit că ideea campaniei i-a venit în timpul unei vizite de lucru la colegii săi germani. Fiind într-o mașină de poliție nemțească, el a observat, printre alte instrumente deloc pufoase și dulci, un ursuleț de pluș. Colegii i-au spus că este pentru a fi oferit copiilor care sunt victime ale unor accidente sau alte situații triste, unde este necesară intervenția poliției.
Se pare că psihologii europeni au demonstrat că, în situații de stres, oferirea unei jucării de pluș copilului, îl ajută să comute atenția de la sursa stresului la mica pufoșenie din brațe. Astfel, jumătate de lucru e ca și cum făcut și psihologilor le este mult mai ușor să atenueze stresul post-traumatic și să ajute copilul să revină la normal. Asemenea practici au fost folosite și după un cutremur din Italia în care au fost pierdute case și copiii erau foart speriați și stresați, atunci când au venit autorițățile cu jucăriile, ei au început să zâmbească și să interacționeze.
Interlocutorului meu i-a plăcut atât de mult cele aflate, încât a decis să aducă această inițiativă frumoasă și utilă și în Moldova.
Colegii dlui Cavcaliuc au primit noutatea despre campanie oarecum rezervați(ca și mine). Dar entuziasmul său și datele obiective din Germania i-au convins să se alăture campaniei și sunt sigură că azi sunt fericiți că au făcut-o.
Astfel, au început planificările, identificarea partenerilor și toate acțiunile necesare pentru a realiza ideea.
Când am auzit asta, prima mea întrebare a fost: La sigur, ați găsit un producător local de jucării și cerut să se alăture campaniei?
Răspunsul m-a mirat, recunosc. De fapt, producătorul local a fost găsit și nu i s-a cerut nimic în plus decât să facă ceea ce face mereu: să fabrice jucării contra cost. Mai mult ca atât, chiar inițiatorul campaniei a donat jumătate din salariul său pentru a acoperi primele costurile.
Urmându-i exemplul, i s-au alăturat colegii, dar și companii private și persoane din societate care au donat pentru fabricarea ursuleților de pluș.
Despre jucătie/ursuleț…
Acesta este ursulețul Gheorghe. Așa i-am spus eu din prima neștiind că colegii Dl Gheorghe *l-au botezat deja 🙂
Deci, branding instituțional sau personal?
Tot ce v-am povestit duce spre o singură concluzie: Cel mai bun brand instutuțional este cel bazat pe brandurile personale ale oamenilor care stau la conducerea instituției. Oamenii care fac lucrurile să se miște cu adevărat în țară trebuie să iasă în față și să vorbească despre asta. Pentru că cele mai multe ori ei își fac lucrul și nu consideră că au făcut ceva ieșit din comun.
Cunoaștem cu toții diferite aparențe a brandingului personal, acesta este un exemplu de cum să…da!
Apropo.
În timpul discuției cu dl Cavcaliuc, mi-a venit ideea să extindem aplicarea campaniei. Am acasă jucării bune și dacă va mai fi nevoie voi cumpăra câteva jucării de pluș și le voi păstra mereu în mașină, pentru ca atunci când voi vedea copii triști, să le ofer această mică bucurie. Stresul nu vine doar din infracțiuni, accidente etc. dar și din întâmplări cotidiene, aparent banale. Vă îndemn cu căldură în suflet să faceți și voi același lucru și să avem cu toții grijă să păstrăm fericirea copiilor!
Vă imaginați ce mic gest și cât impact!